Catedrala Almudena din Madrid

Catedrala Santa María la Real de la Almudena din Madrid a fost construită la dorinţa celor care făceau partea dintr-o congregaţia atribuită Fecioarei de la Almudena. La 22 decembrie 1868, i s-a cerut arhiepiscopului de Toledo permisiunea de a construi o altă biserică dedicată Fecioarei de la Almudena, din moment ce prima a fost dărâmată în revoluţia din 1868, arată pagina dedicată catedralei din Madrid – https://catedraldelaalmudena.es.

Congregaţia a cerut ajutorul Casei Regale şi a primit promisiunea că se va atribui o parte din terenul aflat în faţa Palatului Regal pentru noua biserică.

Moartea subită a reginei l-a încurajat pe regele Alfonso al XII-lea (1875-1885) la o construcţie rapidă, deoarece aceasta trebuia să aibă şi rolul de necropolă, fiind locul de înmormântare al primei sale soţii, Maria de las Mercedes.

A fost angajat arhitectul Francisco de Cubas y Montes şi, la 4 aprilie 1883, regele Alfonso al XII-lea a pus piatra de temelie pentru viitorul lăcaş. Biserica a devenit catedrală în 1885, când Madridul a fost ridicat la rang de episcopie de papa Leon al XIII-lea.

În această situaţie, Francisco de Cubas şi-a modificat proiectul iniţial. El a proiectat o catedrală mare, în stil neogotic francez, cu un plan de cruce latină şi capele laterale care ar fi comunicat direct printr-un ambulator îngust; transeptul avea, de asemenea, trei nave, în timp ce absida era semicirculară, cu ambulator şi cinci capele radiale. Acest proiect este expus în Muzeul Catedralei.

Cripta a fost finalizată în 1911, dar Francisco de Cubas murise deja. A fost succedat de arhitecţii Miguel Olabarría, Enrique Repullés y Vargas şi Juan Moya. Lucrările au avut un ritm foarte lent şi au fost oprite în perioada 1936 şi 1939.

În 1944, directorul general al artelor frumoase, marchizul de Lozoya, a promovat un concurs naţional pentru a da catedralei o nouă soluţie arhitecturală. Arhitecţii Fernando Chueca Goitia şi Carlos Sidro au câştigat proiectul.

Cea mai importantă schimbare a fost reducerea înălţimii clădirii pentru a o face mai armonioasă în raport cu Palatul Regal. Lucrările au fost realizate încetul cu încetul, în funcţie de circumstanţe. După realizarea câtorva etape în desfăşurarea lucrărilor de construcţie a existat din nou o pauză.

Din acest punct, proiectul ridicării catedralei a fost asumat de cardinalul Ángel Suquía, în 1984, prin constituirea unui consiliu de administraţie pentru finalizarea lucrărilor.

În perioada 1984-1993, au fost efectuate alte lucrări importante. A fost creat altarul Fecioarei Almudenei. La fel, au fost efectuate lucrări la unele spaţii şi au fost realizate instalaţii de încălzire prin pardoseală; iluminarea prin spoturi, precum şi instalarea unui sistem de sonorizare.

În cele din urmă, la 15 iunie 1993, papa Ioan Paul al II-lea a venit la Madrid pentru a dedica şi sfinţi Catedrala, care a durat 110 ani să fie construită.

În anii următori, s-au făcut îmbunătăţiri şi s-au finalizat camere şi spaţii neterminate, care i-au modelat şi i-au dat imaginea actuală.

În interior, Catedrala Almudena are un plan de cruce latină, cu o navă centrală şi două laturi, şi un transept cu trei nave. Podeaua este o combinaţie de marmură verde şi travertin lustruit galben; masa altarului a fost, de asemenea, realizată din marmură verde. În dreapta sa se află scaunul episcopal, sculptat în nuc, în stil neogotic, o lucrare realizată de Ramón Fonollosa în 1885.

În 2007 a fost inaugurat Muzeul Catedralei Almudena, care găzduieşte efigii ale sfinţilor patroni ai oraşului: Fecioara Maria a Almudenei şi San Isidro Labrador şi deţine o expoziţie a vieţii Bisericii prin cele şapte sacramente, potrivit www.esmadrid.com.

Sub Catedrala Almudena se află cripta proiectată de Francisco de Cubas. Este o construcţie din piatră, cu o boltă susţinută de 558 de coloane. Cripta păstrează morminte familiale, inclusiv cele ale celor mai importanţi arhitecţi ai catedralei.

În criptă, se păstrează cea mai veche imagine a Mariei din Madrid: Fecioara de la Flor de Lis, care provine din vechea biserică Santa Maria. Este o pictură murală, datând din secolele XII-XIII, care o înfăţişează pe Sfânta Fecioară ca tron al Mântuitorului, cu o floare de iris în mână şi, sub picioarele ei, cu o cruce roşie.

Cât de mult ţi-a plăcut acest articol?

Nota medie 5 / 5. Numărul voturilor 1

Fii primul care lasă o evaluare!

APERITIVE DELICIOASE UŞOR DE PREPARAT VACANŢE DE VIS ŞI LOCURI DE NEUITAT REŢETE GUSTOASE CU CARNE DE PUI SFATURI DE FRUMUSEŢE DE LA SPECIALIŞTI PREPARATE PE BAZĂ DE CARNE DE PORC REPERE DE STIL, CLASĂ ŞI ELEGANŢĂ MÂNCĂRURI GUSTOASE CU LEGUME ANIMALUŢE ŞI IMAGINI AMUZANTE PRĂJITURI ŞI ALTE DULCIURI CU CIOCOLATĂ